Publicistul Ion Cristoiu analizează dur eșecul din fașă al propunerii de rotativă guvernamentală între PNL, USR și UDMR, proiect blocat de opoziția președintelui Nicușor Dan. În stilul său caracteristic, Cristoiu explică dedesubturile acestei mutări politice și mizele uriașe din spatele culiselor, unde supraviețuirea la guvernare a devenit o chestiune de „viață și pe moarte” pentru liderii politici.
Miza ascunsă: Scoaterea USR-ului de la guvernare
Ion Cristoiu își reamintește că a fost un adept absolut al trecerii Guvernului Veștea prin Parlament, asumându-și toate consecințele legate de atitudinea față de diferite partide. În opinia sa, cea mai mare problemă la ora actuală este ca ministerele să fie deblocate, fie și pentru două sau trei zile, prin scoaterea USR-iștilor din Executiv.
La ora actuală, deși există doar un guvern interimar — situație cu care Dominic Fritz se laudă public —, miniștrii rămași continuă să ia măsuri de parcă ar avea depline puteri. Cristoiu punctează ironic faptul că unii lideri au ajuns „dublu miniștri”, dând exemplul lui Radu Miruță, care cumulează Apărarea și Transporturile, sau al Oanei Țoiu, despre care afirmă pe un ton glumeț că l-ar fi zăpăcit pe ministrul de externe pakistanez cu întrebările despre acordurile bilaterale.
Disperarea de a rămâne la putere și frica de PSD
În cadrul USR se duce o adevărată bătălie pentru supraviețuire, iar lideri precum Ilie Bolojan, Kelemen Hunor și partenerii lor sunt conștienți de un singur lucru: dacă pleacă acum de la Palatul Victoria, lumea îi va uita. Indiferent ce acorduri s-ar semna, este clar că în momentul în care un astfel de document devine realitate, oricât de dur ar fi el pentru PSD, la guvernare va intra Sorin Grindeanu și va pleca Bolojan.
Cristoiu atrage atenția asupra unei ciudățenii juridice și politice: spre deosebire de alte moțiuni de cenzură din trecut, cea din luna mai nu a demis de facto tot Cabinetul. De regulă, când o moțiune trecea, toate partidele din coaliție plecau acasă. De data aceasta, s-a întâmplat un fenomen bizar: a plecat doar PSD-ul, cu miniștri, secretari de stat și prefecți, iar locurile lor au fost luate de ceilalți parteneri, sub pretextul gestionării unui guvern demis. „Friptura aia mare”, care inițial se împărțea la patru, a rămas acum să fie împărțită doar la trei partide. Din acest motiv, dorința lor de a nu părăsi fotoliile ministeriale este uriașă.
Scenariul unui guvern ultra-minoritar până în iarnă
Analistul politic consideră nerealistă ideea că liderii actuali vor ceda de bunăvoie puterea. Chiar dacă s-ar ajunge la un guvern ultra-minoritar, odată ce PSD intră oficial la guvernare, acesta nu mai poate fi dat jos prea ușor. Până în septembrie Parlamentul este în vacanță, iar o eventuală moțiune de cenzură în toamnă ar presupune o alianță greu de imaginat în acest moment între AUR și USR. Prin urmare, din punct de vedere teoretic, actualii guvernanți au perspectiva de a rămâne „mufați” la resurse până prin luna decembrie.
Din acest motiv, fostul Guvern Veștea — despre care Cristoiu recunoaște că nu avea o părere bună — avea totuși o dublă misiune salvatoare: să rupă această hegemonie și să-i trimită pe acești lideri în opoziție, măcar pentru o zi sau două. Publicistul subliniază că publicul ar trebui să-l vadă pe Ilie Bolojan ieșind definitiv pe poarta Palatului Victoria, însă acesta continuă să beneficieze de toate avantajele puterii, chiar dacă are „mai puțini sepepiști” în escortă. În tot acest joc, Nicușor Dan se află într-o situație imposibilă, fiindcă nu își poate asuma să plătească un preț politic atât de mare pentru a favoriza un guvern PSD.
Iluzia unui nou partid conservator-liberal
Cristoiu dezvăluie și modul în care a fost gândit acest plan în interiorul PNL, unde exista o grupare dizidentă puternică împotriva lui Ilie Bolojan, caracterizat de jurnalist drept „un dictator”. Strategia taberei adverse era de a crea o nouă grupare ministerială care să îl răstoarne pe Bolojan din interior.
Publicistul recunoaște că se aștepta la o altă variantă, o formă de revoltă politică similară cu celebra Convenție a FSN din martie 1992. După toate umilințele la care au fost supuși miniștri precum Veștea, Paul și Cristina, Cristoiu spera ca aceștia să rupă rândurile și să înființeze pe loc un partid conservator-liberal. O asemenea formațiune, alcătuită din nume mari, cu o orientare conservatoare (dar nu suveranistă), ar fi primit imediat votul publicistului. Cu doar 15 sau 20 de parlamentari, un astfel de partid ar fi deblocat viața politică actuală, care în prezent este complet înțepenită în meciul dintre câteva partide mari. De ce a eșuat acest plan și cum a reușit AUR să dea lovitura de grație? „Vom vedea în memoriile pe care le va scrie George Simion”, a conchis Ion Cristoiu.
