„Cârnaţii de Pleşcoi” în registrul produselor care beneficiază de Indicaţie Geografică Protejată

Comisia Europeană a aprobat înscrierea produsului românesc „Cârnaţi de Pleşcoi” în registrul produselor care beneficiază de Indicaţie Geografică Protejată (IGP), informează un comunicat de presă al executivului comunitar. Acest produs este cunoscut din secolele XIII-XIV.

Cârnaţii de Pleşcoi sunt un soi de cârnaţi afumaţi produşi dintr-un amestec de carne de oaie şi vită, uneori şi carne de capră, condimentaţi cu ardei roşu, usturoi şi cimbru. Combinaţie de ingrediente şi procesul de producţie le conferă Cârnaţilor de Pleşcoi un gust unic, cunoscut şi renumit pe teritoriul României începând din secolul al XIII- lea.Această nouă indicaţie se va alătura celor 1.450 de produse deja protejate la nivel european, a căror listă este disponibilă în baza de date a denumirilor şi înregistrărilor (DOOR).România avea cinci produse înregistrate pe sisteme de calitate europene, din care patru Indicaţii Geografice Protejate (IGP): Magiun de prune Topoloveni, Salam de Sibiu şi Novac afumat din Ţara Bârsei şi scrumbia de Dunăre afumată. Produsul Telemea de Ibăneşti este înregistrat pe sistemul de calitate Denumire de Origine Protejată (DOP).La Comisia Europeană se mai află depuse documentaţiile pentru alte două produse pentru dobândirea protecţiei europene Indicaţie Geografică Protejată, respectiv Caşcaval de Săveni şi Telemea de Sibiu.Denumirea acestor cârnaţi vine de la localitatea Pleşcoi, acum parte a comunei Berca. Satul a fost menţionat pentru prima dată într-un document emis de voievodul Vlad Călugărul, la data de 24 aprilie 1484, în cetatea de scaun Târgovişte sub numele de ”Plăcicoi”.Conform istoricilor, o primă atestare a legăturii dintre localnicii din Pleşcoi şi creşterea oilor vine din timpul lui Radu Paisie (1545-1554).În hrisoavele unor negustori braşoveni sunt pomenite două transporturi de piei de oaie din Pâcle, un alt sat recunoscut din comuna Berca, şi Pleşcoi, în valoare de aproape 1.500 aspri, semn că în această zonă se tăiau multe animale, iar pregătirea cărnii era încă de pe atunci o îndeletnicire de bază a localnicilor.