Mănăstirea Rătești, abandonată în ruină. Turla bisericii tocmai s-a dărâmat
Prăbușirea turlei bisericii din Mănăstirea Rătești simbolizează neputința oamenilor în salvarea ansamblului monahal de la dispariție. Reprezentanții Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei spun că investițiile pentru consolidarea terenului și refacerea clădirilor sunt atât de mari încât nu se știe dacă mănăstirea va mai fi salvată vreodată.
Localitatea buzoiană Rătești este pe cale să dispară de pe harta comunităților monahale din România, după aproape cinci secole de existență. Aici a dăinuit multă vreme o mănăstire de maici, devenită în ultimii zeci de ani obiectiv turistic de importanță națională.
O puternică alunecare de teren, din noaptea de 14 spre 15 mai 2014, a transformat aşezământul religios cu începuturi în secolul al XVI-lea, într-o ruină.
A fost închisă, după ce stăreţia, clădirea muzeului, mai multe chilii şi biserica veche de peste 170 de ani s-au surpat din cauza alunecărilor de teren provocate de ploile abundente din mai 2014.
Prima distrusă de alunecări a fost stăreţia Mănăstirii Răteşti. Ulterior, mai multe chilii au fost distruse şi ele după ce pământul a continuat să se surpe.
Pentru că încăperile în care trăiau călugăriţele și surorile au devenit de nelocuit, viaţa femeilor fiind pusă în pericol, autorităţile bisericeşti au luat decizia de a le muta în centrul social filantropic aflat în apropierea Mănăstirii Răteşti şi aparţinând Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.
Alunecările de teren au continuat trei luni, ajungând şi la biserica mănăstirii. De atunci s-a încercat stabilizarea terenului şi oprirea alunecării, însă nu s-a reuşit mare lucru, fiind necesari mulţi bani pentru refacerea aşezământului monahal.
Pe vremuri, Mănăstirea Răteşti era vizitată, în perioada sărbătorilor, de sute de pelerini veniţi de pretutindeni. După alunecările de teren care l-au distrus parţial, lăcaşul monahal este pustiu.
Pentru reabilitarea mănăstirii, fusese iniţiat un proiect european dar care nu a mai putut fi realizat din cauza apariției alunecărilor de teren.
Costurile pentru reabilitarea mănăstirii sunt foarte mari iar sursă de finanţare nu poate fi decât statul român. Până acum s-au executat mici lucrări de stabilizare a terenului şi a drumului de acces, cu bani de la Consiliul Judeţean.
Mănăstirea Răteşti, ctitorie de la 1844 a Episcopului Chesarie, se afla, din 2010, într-un proiect european de reabilitare şi introducere a ei în circuitul turistic. Contractul de finanţare fusese semnat în 2013, iar din 2014 urma să înceapă lucrările. La numai două zile după ce s-a semnat ordinul, mănăstirea a fost calamitată.
La sfârşitul secolului al XVI-lea, actuala aşezare monahală e la Răteşti, ctitorie a boierului Dragomir şi a soţiei sale, era doar un schit de călugări, având o biserică mică de lemn, închinată Sfintei Treimi.