Kiwano sau castravetele țepos, o plantă cu originea în Africa adusă în România spre aclimatizare încă din anii 90, ar putea deveni pentru fermierii români o nouă sursă de venit. Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, acolo unde cercetătorii au aclimatizat specia în România și au introdus un soi în cultură, a început să vândă fructul prin magazinul propriu. În plus, comercializează răsaduri care au ajuns deja la fermieri. Fructele au o durată mare de păstrare. Prețul este 5 lei/bucată.
„Suntem încă în campania de popularizare a acestei specii, discutăm despre proprietățile benefice pe care le aduce organismului acest fruct, despre tehnologia de cultură și astfel, sperăm ca fermierii să fie cât mai interesați să cultive această plantă. Este o plantă ideală pentru rotația culturii, în special în spațiu protejat în care s-au cultivat tomate, ardei, vinete. Totodată, fructele sunt climaterice, adică se pot recolta de verzi, iar ele își vor continua procesul de maturare după ce au fost desprinse de pe plantă. Prin urmare, în cazul în care se dorește desființarea culturii mai devreme, fructele verzi vor putea fi vandabile și după ce au fost recoltate, atunci când devin portocalii”, a explicat pentru „Economica” Elena Barcanu, cercetător științific la SCDL Buzău. Potrivit acesteia, anul acesta Stațiunea a vândut până într-o mie de răsaduri.
Fructele de kiwano se vând la bucată, și au de regulă între 200-300 g, iar prețul acestora variază între 5-10 lei.
Cum a ajuns kiwano în România
Potrivit informațiilor cercetătoarei, fructul a fost adus la SCDL Buzău în anii ’90, și, în 2016, după ani în care cercetătorii au lucrat la aclimatizare, un soi al acestuia, Tempus, a fost introdus în cultură, pe o suprafață redusă, într-o seră experimentală.
Soiul Tempus, genotip pretabil cultivării în condițiile țării noastre, este o varietate ce se comportă ca o plantă tardivă, adică fructele ajung la maturitate după o perioadă de vegetație de peste 140 de zile. Planta produce, de regulă, peste 6 kg de fructe, însă în cazul în care se mărește distanța de plantare, la 90-100 cm, producția crește semnificativ. Este o specie care nu are nevoie de tratamente fitosanitare, fiind rezistentă la boli și dăunători, iar cercetătorii recomandă cultivarea lui fie în spațiu protejat (seră sau solar), fie în câmp (palisat) în zonele de favorabilitate.
În plus, fructele au marele avantaj că nu sunt perisabile. Practic, dacă sunt culese și manipulate cu grijă pentru a rămâne intacte și sunt ambalate individual pentru a nu fi înțepate de altele, fructele kiwano pot fi păstrate aproape un an de zile.
„Singurele cerințe mai speciale ale acestei specii constau în palisarea culturii, dirijarea lăstarilor și, deoarece planta tinde să creeze fenomenul de boltire, lumina devenind astfel deficitară, se recomandă ruperea vârfurilor de creștere pentru a asigura în optim iluminarea”, mai explică Bercanu.
Cercetătorii recomandă cultivarea fructului fie în spațiu protejat (seră sau solar), fie în câmp (palisat) în zonele de favorabilitate. Fructele au însă marele avantaj că nu sunt perisabile. Practic, dacă sunt culese și manipulate cu grijă pentru a rămâne intacte și sunt ambalate individual pentru a nu fi înțepate de altele, fructele kiwano pot fi păstratr aproape un an de zile.
De ce este benefic să consumi castraveți țepoși
Din informațiile Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, Kiwano conține multe vitamine, minerale și antioxidanți, are un conținut scăzut de calorii, dar este un fruct bogat în proteine. Este o sursă bună de fier și vitamina C, îmbunătățește absorbția fierului, întărește imunitatea, scade colesterolul și riscul general de boli de inimă și crește producția de colagen.
SCDL Buzău este epicentrul aclimatizării multor specii legumicole, printre care amintim: castravete amar, dovleac șarpe, dovleac de ceară (pepenele de iarnă), lufa (burete vegetal), cucamelon (castravete mexican).
Sursa: Realitatea de Buzau