Marii constructori auto Volkswagen, Stellantis și Renault cer Uniunii Europene acordarea etichetei „Fabricat în Europa” și a subvențiilor comunitare pentru vehiculele lor, chiar dacă acestea integrează componente din afara blocului comunitar. Demersul plasează Renault într-o poziție controversată, constructorul francez opunându-se astfel unei măsuri UE care ar fi protejat direct uzina Dacia din România în fața concurenței reprezentate de fabricile din Maroc și Turcia.
O propunere comună înaintată de Volkswagen, Stellantis și Renault către Comisia Europeană ar putea schimba radical regulile pieței auto. Cele trei mari grupuri, care controlează împreună peste jumătate din vânzările de vehicule din Uniunea Europeană, solicită o relaxare a standardelor pentru acordarea etichetei „Fabricat în Europa”. Această măsură ar permite inclusiv mașinilor asamblate în afara granițelor comunitare să beneficieze de un regim fiscal favorabil și de subvenții europene.
Planul constructorilor vizează un sistem de calcul bazat pe media întregii flote comerciale. Mai exact, dacă 70% din volumul total de vehicule vândute de un producător în Uniunea Europeană este realizat în proporție de 70% din componente și procese locale (de la inginerie până la lanțul de aprovizionare), atunci întreaga producție a acelei mărci va primi automat eticheta „Made in EU”.
„Acest lucru înseamnă că, dacă 70% din flota unui producător îndeplinește această cerință și este clasificată drept «Fabricată în Europa», întreaga flotă a acelui producător ar fi considerată automat Fabricată în Europa”, se arată în documentul oficial al propunerii.
În scenariul propus, dacă cea mai mare parte a producției provine din țări precum Germania, Franța, Spania, Cehia sau Slovacia, restul de 30% din vehicule poate fi fabricat fără restricții în state non-UE precum Maroc, Turcia, Regatul Unit, Coreea de Sud sau Japonia, păstrându-și totuși statutul și avantajele europene.
Impactul asupra României: Mioveniul pierde avantajul în fața fabricilor din Maroc și Turcia
Inițiativa celor trei giganți auto vine în directă contradicție cu intențiile inițiale ale Comisiei Europene. Prin Legea de Accelerare Industrială (prezentată în luna martie), Bruxelles-ul și-a propus să sprijine exclusiv producția internă strict delimitată geografic, pentru a crește competitivitatea continentului și a-și proteja ecosistemul industrial de amenințările externe, în special de expansiunea Chinei.
Prin susținerea acestei strategii de relaxare, grupul francez Renault se opune practic unei norme europene stricte care ar fi oferit uzinei Dacia de la Mioveni un avantaj fiscal decisiv în raport cu facilitățile de producție din afara UE. Dacă propunerea constructorilor va fi aprobată, modele precum Dacia Sandero sau Dacia Jogger asamblate în Maroc, ori noul model Striker programat pentru producție în Turcia, vor fi considerate legal ca fiind „Made in EU”, deși costurile lor de producție de pe piețele externe sunt considerabil mai mici decât cele din România.
Oficialii Renault își apără însă poziția. În cadrul unui eveniment de industrie organizat la Tanger, pe 23 iunie, un purtător de cuvânt al companiei a subliniat importanța flexibilității:
„Propunerea trebuie să păstreze conținutul local al Europei, ceea ce este esențial pentru noi, dar și să păstreze întregul nostru ecosistem.”
Sute de mii de mașini importate anual de la granițele Uniunii Europene
Miza din spatele acestei negocieri este uriașă, având în vedere dependența marilor constructori de fabricile din vecinătatea Europei. Numai în Maroc, grupurile Renault și Stellantis au produs anul trecut peste 500.000 de autovehicule destinate aproape în totalitate pieței europene. Printre acestea se numără modele de un succes răsunător, precum Dacia Sandero (cel mai vândut automobil de pe continent), Dacia Jogger sau Peugeot 208.
În mod similar, Turcia reprezintă de peste un sfert de secol o platformă strategică de asamblare și export către UE pentru producători ca Toyota, Ford, Fiat și Hyundai.
Toate aceste uzine din afara spațiului comunitar produc în masă vehicule echipate cu motoare cu ardere internă, dar și versiuni moderne de tip mild-hybrid, full-hybrid și, treptat, plug-in hybrid. Aceste tehnologii hibride sunt de o importanță vitală pentru constructori în intervalul 2025–2027, perioadă în care companiile trebuie să se încadreze în țintele stricte de emisii medii impuse prin normele europene CAFE pentru a evita amenzile drastice.
