Pilda zilei
1 leu de la Bunica mea
O bătrânică stă la o masă într-o cofetărie. Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda.
Bătrâna răspunde:
– Cât costă o felie de tort?
Chelnerița răspunde:
– 3 lei.
Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:
– … și cât costă cea mai mică?
Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit. I-a răspuns:
– 2 lei.
– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna.
Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța…și să nu achite.
Bătrâna, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat încet, a pus banii pe masă , a scris ceva pe o foaie de hartie și a plecat. Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic. Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș un leu. Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă. S-a întors repede să caute bătrâna pentru a-i returna bănuțul și a-i multumi. Era prea târziu, plecase.
I-a părut rău că a judecat-o pe doamna ce plecase.Gândea că deși avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar.
Apropiindu-se tânăra observă un plic pe care îl deschise și descoperi o poză:
Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brate un copil. Apoi citi un bilet :
Maria,
Nu mă cunoști. Nu ai de unde…
Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit. Te-am crescut pană la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular care m-a țintuit la pat ani buni, iar tu ai fost înfiată.
Te-am gasit greu, iar astăzi am văzut în tine pe fica mea. Mare bucurie! Semeni leit cu ea!
Te iubesc nespus!
Acum am plecat la azilul de unde sunt … Nu mă căuta… Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii… Nu plânge…
Te imbrățisez cu mult dor și drag , Bunica Ana.
…..
Tânăra izbucni în lacrimi…și săruta poza și scrisoarea.
Cu 1 leu în mană stătea și privea la Ceruri.
După 2 săptămâni de căutari gasise azilul unde stătea bunica. Când a ajuns acolo cineva o așteptă pe Maria și spuse :
– Vă rog să ne iertați.
Bunica Ana a plecat la Ceruri acum 4 zile.
Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri.
Vedeți casa nouă de alături ??!!
Este construită de ea pentru bătrânii singuri… Ați avut o bunică minunată.
Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau lacrimi… Era durerea adâncă pentru bunica ei.
Această poveste arată clar că se pot trage concluzii pripite deseori.
…..
Pentru că înainte de a judeca pe cineva ar trebui să privești între pereții sufletului său și al tău, să îi cunoști temerile și grijile lui. Nu lovi !
Nu folosi cuvântul ca o armă pentru că doare!
Vei fi urmărit toată viața de răutatea lor…
Atunci vei vedea cât de fragil este omul din spatele aparenței.
Vei observa că sunt oameni minunați pe care nu îi cunoști, dar îi judeci după aparențe.
Și Hristos a fost purtat pe brațele Maicii Domnului.
Și Hristos a avut o mamă, a avut bunici.
Unii copii au fost legănați pe brațele mamelor lor, altii pe brațele bunicilor, sau nu au mai apucat…nici o sărutare…posibil mulți sunt orfani sau părăsiți.
Unii copii dorm nemâncați sau loviți…alții mor de foame.
Mergi si sărută mainile care te-au crescut și educat.
Dacă nu mai sunt roagă- te pentru ei!
Sursa: Realitatea Spirituala
